” Însemnările unui preot de ţară „

Mulţumesc conducerii revistei „Sud”, precum şi scriitorului Ion Andreiţă pentru aprecierile apărute în articolul ” Însemnările unui preot de ţară „. Cu deosebită stimă şi consideraţiune Preot Nicolae Truşcă – Negoieşti

Read Full Post »

Cuvânt la a doua zi de Paşti

Fără îndoială, cea mai mare sărbătoare a creştinilor este sărbătoarea Învierii Domnului, după cum spune şi Sfântul Apostol Pavel că : “dacă Iisus Hristos n-ar fi înviat, zadarnică ar fi propovăduirea noastră, zadarnică ar fi şi credinţa voastră.”

Imediat după ce Sfinţii Apostoli şi-au dat seama că Iisus Hristos a înviat din morţi erau cuprinşi de un mare entuziasm dar şi de frică. Erau unii care se îndoiau, de exemplu Apostolul Toma, care intră în istoria Bisericii cu numele de Toma necredinciosul. Dar pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli la Rusalii, îi convinge că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, încât hotărăsc să predice adevărul despre Iisus Cel înviat la toată lumea cunoscută pe atunci.

Toate popoarele din jurul nostru, bulgarii, ruşii, polonii, ungurii şi sârbii au fost creştinate fiecare de împăraţi, cneji sau ţari la aproape 1000 de ani după învierea lui Iisus.        Dar poporul român, care este o insulă latină într-o mare slavă s-a născut creştin. Astfel scriitorul bisericesc Origen, mort la anul 254, scria: “ Când Sfinţii Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit în toată lumea, Andrei a primit prin tragere la sorţi Sciţia Minor “ adică Dobrogea de astăzi. Înţelegem aşadar că teritoriul ţării noastre a fost călcat cu piciorul de către unul dintre Apostolii lui Iisus pe nume Andrei numit şi „cel întâi chemat.”

Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia lui Hristos locuitorilor cetăţilor Tomis şi Callatis de la Marea Neagră adică oraşelor Constanţa şi Mangalia de astăzi. A avut o bogată activitate religioasă deoarece a numit preoţi şi chiar un episcop la Odysos pe ucenicul său Amplias. Sfântul Apostol Andrei a ajuns până la poalele munţilor Carpaţi, localitatea Nămăieşti primid numele de la acest Apostol al lui Hristos. 250 de ani mai târziu la Tomis avem deja un episcop deoarece la 7 martie 304 episcopul Efrem de Tomis este omorât din porunca împăratului Diocleţian, iar în anul 323 moare pentru Hristos episcopul Tit din porunca împăratului Liciniu. În anul 1971 la Niculiţel a fost descoperită o biserică străveche iar în interiorul ei s-a găsit un mormânt pe care scrie: „aici au pătimit pentru Hristos, Atalos, Camasis, Filipos si Zoticos.” Moaştele acestor 4 martiri creştini se află astăzi la mânăstirea Cocoş din judeţul Tulcea. Pe 12 aprilie 372, a cincea zi după Paşti, preotul Sansala, în vârstă de 38 de ani este înecat în râul Buzău. În anul 1775 s-a descoperit în satul Biertan pe Târnave o tăbliţă de bronz pe care scrie în limba latină: „ Ego Zenovius votum posui „ adică „ Eu Zenovius am pus ofrandă.” Tăbliţa este din secolul IV şi cu alte cuvinte ne spune că acum mai bine de 1700 de ani un oarecare Zenoviu dădea ceva de pomană pentru un membru al familiei sale care trecuse la cele veşnice. În judeţul Buzău este săpată în stâncă o bisericuţă ce datează din jurul anului 450, având desene pe pereţi cu chipul Maicii Domnului. S-au găsit pe pereţii ei urme de ceară, străbunii noştri lipind lumânările pe pereţii acelei biserici.

Aceste câteva exemple, şi mai sunt şi altele, ne dovedesc că în secolele imediat următoare după Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, strămoşii noştri, care erau mai aproape în timp de învăţătura lui Iisus şi a Apostolilor, venerau pe Fecioara Maria, dădeau de pomană pentru morţi şi foloseau lumânările în cult.

Mântuitorul a spus: „ Eu sunt Învierea şi Viaţa, cel care crede în Mine, chiar dacă va muri va fi viu.” Şi Iisus ne-a dovedit că are putere asupra morţii pentru că El Însuşi a înviat a treia zi. Credinţa în Învierea Domnului a constituit pentru strămoşii noştri un izvor nesecat de optimism în viaţă veşnică. În numele acestei credinţe au ridicat biserici şi troiţe care au străbătut veacurile.

Tradiţia creştină ortodoxă ne pune ordine în viaţa de familie prin sărbători care ne umple sufletul de bucurie, prin post, prin obiceiuri, prin rugăciune. Viaţa noastră ar fi pustie fără sărbători.

Sărbătoarea Învierii Domnului să fie pentru fiecare dintre dumneavoastră un prilej de sinceră bucurie. Măcar azi uitaţi de necazurile şi lipsurile vieţii. Eu vă doresc să aveţi înţelegere şi linişte sufletească în familiile dumneavoastră, anul acesta să ne bucurăm de un an mai roditor decât anul trecut, şi îndemnându-vă să nu uitaţi niciodată pe Hristos şi Biserica Lui, vă adresez tradiţionala urare cu toată convingerea şi credinţa; „Hristos a înviat!”

Read Full Post »