Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2010


Azi, de Moşii de iarnă, am avut o zi plină. Este ziua în care ne aducem aminte de moşii şi strămoşii noştri, şi frumos ar fi ca fiecare dintre noi să se roage la Dumnezeu pentru ei.

Am fost de dimineaţă la biserică, apoi, pe la ora 11, o familie m-a invitat acasă, la pomană. Mergând cu maşina, am intrat din şosea pe o uliţă, la dreapta, am trecut pe lângă casa lui nea Fane, am dat colţu’ la stânga şi am oprit la nea Ilie, sub teiul de la poartă. Dar până să mă dau jos din maşină, a venit lângă portieră Faustina ursăreasa:

–    Taică părinţele, te rog să mă dezlegi, că m-am blestemat…!

–   Ce s-a mai întâmplat, Faustino?

–   M-am certat iar cu Pardalian de ziua îndrăgostiţilor, că i-am găsit un mesaj pe telefon şi-a ieşit scandal mare!

–   Ce mesaj ai găsit? am întrebat curios.

—Cred că 1-a trimis la vreo femeie, părinţele… că scria aşa: „Te-am aşteptat în fapt de seară/ Să ne-ntâlnim la o gargară/ Degeaba supărare ţii/ De ce nu-mi vii? De ce nu-mi vii?”. Şi l-am luat la rost părinţele: „Ce e mă cu poeziile astea, la tine, pă telefon?” Şi m-a bătuuut… pân-a obosit!

I-am zis Faustinei o rugăciune, şi-am intrat la tanti Ana, la pomană. După ce am săvârşit slujba rânduită, ne-am aşezat la masă vreo 15-20 de persoane. Masă mare, aranjată; pe jumătate dintre persoane nu le cunoşteam. Printre ei, doi domni distinşi, îmbrăcaţi în costum, la cravată; de departe mi-am dat seama că erau persoane educate, s-au aşezat la masă lângă mine.

–   Cinstite părinte, mi se adresează unul dintre ei, eu sunt evreu şi mă mai cheamă şi Trifon, ca pe iudeul din Dialogul lui Iustin Martirul şi Filosoful. îmi permiteţi o întrebare?

–   Bineînţeles, domnule!

Să vezi, am gândit, că Trifon ăsta vrea să mă ispitească. Şi nu m-am înşelat…

–   Părinte, dumneata crezi că mai mănâncă mortul ce mâncăm noi acum la masă?

întrebarea mi s-a părut extrem de „simplă” în comparaţie cu felul în care era îmbrăcat interlocutorul meu. In asemenea situaţii îmi amintesc versurile lui Coşbuc: „Şi e linişte-n pustie/ Ca-ntr-o mănăstire arsă”.

–   Domnule, i-am răspuns, nu cred că mai există vreun preot în ţara asta, care să-şi înveţe credincioşii că ce mănâncă la pomană, mănâncă şi mortul. în primul rând, pomana trebuie să-şi păstreze caracterul până la sfârşit, nu trebuie să se transforme în petrecere, din respect pentru cel răposat, cât şi pentru familia care a pregătit masa. Un mare scriitor biseri­cesc, pe nume Origen, mort la anul 254, scria: „Noi îi poftim pe săraci şi pe nevoiaşi la masă, pentru ca serbarea noastră să devină pomenire pentru odihna sufletului celui adormit”. Dacă creştinii din vremea lui Origen mergeau la pomană, acum 1750 de ani, care erau mai aproape de vremea lui Iisus Hristos, este un argument pentru noi.

–   Domnu’ părinte, mă întrerupe celălalt domn îmbrăcat în costum şi la cravată, argumente scripturistice aveţi?

–   Bineînţeles! în Biblie, în cartea „Faptele Apostolilor”, la capitolul 10, sutaşul Corneliu sta de vorbă cu Sfântul Petru şi îi povesteşte că Dumnezeu îi ascultase rugăciunile şi milosteniile lui au fost pomenite înaintea Domnului. Masa care se pune la pomană este o rămăşiţă a vechilor agape frăţeşti ale primilor creştini.

Dar nu-mi era de-ajuns că eram luat „la bani mărunţi” de Trifon, că îşi dă cu părerea şi o doamnă (din Moldova după cum mi-am dat seama) aducând în discuţie o temă total ieşită din context:

–  Părinţele, toate pomenile aistea ar fi bune, daca nu s-ar fura atâta-n ţara aiasta! Şi te-ntreb eu pe dumneata, ştii care-i şei mai mare talhar, care a dat şea mai mare lovitură pe lumea aiasta?

Oho! am gândit, suntem pe margi­nea prăpastiei. Simţind că discuţia ia

o altă turnură… Să nu vă gândiţi dinainte ce veţi spune…

–   Doamnă, tâlharul care-a dat cea mai mare lovitură pe lumea asta este tâlharul de pe cruce, care a fost răstignit alături de Iisus, atunci când a spus: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta!”

–   Cine-a spus asta?

–   Sfântul Efrem Şirul ne spune că, tâlharul de pe cruce, după ce a tâlhărit şi a furat o viaţă întreagă, prin cuvintele spuse în clipa morţii, pe cruce, a furat şi raiul. Spuneţi-mi ce „lovitura” mai mare poţi să dai, decât aceea să furi raiul?

Când m-am ridicat de la masă şi mă pregăteam să plec, domnul Trifon a dat mâna cu mine:

–   Părinte, vezi că discuţia noastră nu s-a făcut dintr-o dorinţă profesio­nală de a discuta! în ce mă priveşte pe mine, mărturisesc că am fost în chip deosebit de plăcut impresionat de întâlnirea noastră.

—Domnule, nu-mi vine să cred şi mă bucur, că dumneavoastră vă luaţi la revedere de la mine, folosind cuvin­tele de despărţire ale iudeului Trifon din Dialog.

Când am ieşit, Faustina mă aştepta lângă maşină.

–   Taică părinte, uite telefonul cu mesaju’ lui Pardalian! Citeşte ce scrie! îi iau telefonul şi citesc în continuare: „Pardalian la tine ţine/ Dar ai invidioşi pe lângă tine/ Şi limba prin urechi îţi plimbă/ Numai prostii, numai prostii!/ Te mai aştept o zi sau doua/ Şi dacă nu te-ntorci la mine/ Străină tu de-a pururi îmi vei fi!/ Aşa să ştii, aşa să ştii!”.

–   Are talent, părinţele, nu-i aşa?

-Aşa e, Faustino, dar unde mergi?

—La cimitir, să aprind o lumânare

şi să pun o floare la mormântul pă­rinţilor mei!

preot Nicolae TRUŞCĂ Parohia Negoieşti

Read Full Post »