Feeds:
Articole
Comentarii

Știți ?!… când am puțin timp liber, seara mai ales, intru pe „creștinortodox.ro” și citesc comentariile la articolele scrise de mine. Tuturor le mulțumesc pentru aprecieri dar și pentru opinii care nu-mi sunt favorabile. Comentariul unei doamne mi-a reținut însă atenția pentru că scria că se spovedește/împărtășește, are un copil de câteva luni, dar… este nemulțumită că se construiește Catedrala Mântuirii Neamului! “chiar avem nevoie de așa ceva ?” se întreba retoric stimata mea cititoare.

Această opinie, pentru ca mi se adresează direct, îmi oferă ocazia să scriu următoarele rânduri și pentru că doamna frecventează biserica unde se spovedește și împărtășește.

Da doamnă, ne putem ruga lui Dumnezeu oriunde; și-n grădină, și la sapă, și-n pădure, și acasă, și oriunde. Unii se roagă și la cârciumă că nu de puține ori am auzit pe câte unul care bea zicând… „primește-l Doamne și p-ăsta”… și dădea câte un pahar pe gât !!!

Bețivii beau câte 40 de pahare pe 9 martie, de sfinții 40 de mucenici, în loc să meargă la biserică, se duc la cârciumă și ajung acasă… ca după 40 de pahare de băutură.

Doamnă ați auzit de “Biserica Neagră” din Brașov ? Este una dintre cele mai vestite biserici din țara noastră. Construcția ei a început prin anul 1380 și a fost terminată 100 de ani mai târziu. Timp de 100 de ani la acest impunător monument s-a tot lucrat, s-a tot zidit, și toată această construcție a fost făcută pe cheltuiala negustorilor brașoveni. Doamnă, generații întregi de negustori și breslași brașoveni au contribuit la ridicarea acestei mărețe catedrale fiind conștienți că niciodată nu vor trăi să ajungă să se roage în ea ! Au dat bani pentru ridicarea acestei mărețe biserici pentru generațiile viitoare. Ridicarea unei catedrale reprezintă puterea de creație și de ctitorire a unui popor, a unui neam. Geniul și talentul unui popor este transmis în timp generațiilor viitoare prin ctitorii.

Spuneți-mi cu ce vă mândriți dvs. astăzi ? Cu căile ferate ?… cu autostrăzile ?… cu gările din orașe ?. Da doamnă vreau acum să enervez pe cei care critică ridicarea acestei catedrale !

Ne mândrim cu mânăstirea Curtea de Argeș, cu Cozia, cu Voroneț, cu Putna, cu Sucevița și cu toate mânăstirile noastre care sunt… atenție… singurele dovezi istorice al trecutului nostru neam în acest spațiu „Carpato-danubiano-pontic”.

Ce ar fi, draga mea cititoare, dacă în această țară nu ar exista nici o biserică și nici un preot !? Și ne-am ruga în grădină, sau la sapă, sau în pădure… sau la cârciumă. Să aprindem un foc de tabără în curtea casei, să luăm un băț în mână și să ne rugăm ! Această viziune e primitivă iar afirmația că ne putem ruga oriunde… este în parte sectară. Nu-L putem iubi pe Hristos cu care mă împărtășesc dacă urăsc casa în care locuiește. Este ca și cum dvs. ați spune că vă iubiți mama, că îi dați telefon, că îi trimiteți bani ca ajutor din când în când dar nu ați mai dat pe la ea de ani de zile . Ne putem ruga oriunde… dar țin de o biserică – mama credinței mele. Mi-e dor de mama care m-a născut. Mă rog pentru sănătatea ei, și pe câmp, și-n mașină, și-n pădure, îi dau și telefon, dar din când în când merg pe la ea și-i ascult ofurile. Și împodobesc biserica așa cum și pe mama mea vreau să o văd îmbrăcată cu haine frumoase și curate. Așa trebuie să fie și cu biserica; mă rog oriunde, dar la biserică mi se arată drumul, ține vie credința mamei mele și tradiția prin preot (cu toate păcatele lui).

Mergeți doamnă și oferiți 10 lei unui preot în prima biserică din drumul dvs. pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului (vă dă chitanță) și când copilul dvs. va fi mare și veți intra cu el în catedrală să-i spuneți că o cărămidă din acea biserică a fost cumpărată de dvs. Ca negustorii brașoveni de odinioară. Și poate și Dumnezeu va pune o cărămidă la temelia casei și familiei dvs. Fiți mândră doamnă că puteți ajuta la ctitorirea unei catedrale. Aveți această ocazie rară să contribuiți la o ctitorie care se zidește odată la 1000 de ani ! Nu luați în seamă comentatori cu viziuni înguste care „mor de foame” că se construiește o catedrală dar au scrâșnit din dinți la alte nedreptăți.

Credeți că marile catedrale din Occident au fost ctitorite de tâmpiți ? Și sunt azi mândria Apusului. Ce-ar fi Roma fără Vatican ? Parisul fără Notre-Dame ? Toate catedralele sunt o podoabă pentru orașele unde sunt construite “iar pentru autorități motiv de cinste și de laudă” (din scrisoarea Sf. Vasile cel Mare către împăratul Valens)

La revedere draga mea cititoare și vă aștept cu drag la biserică !

 

 

Pr. Nicolae Trușcă

Parohia Negoiești


Acest articol este un pamflet și vă rog să-l citiți ca atare.

Am vrut să-l intitulez “Domnului profesor cu dragoste,” amintindu-mi de filmul cu același nume care îl avea erou pe Sidney Poitier. Apoi m-am gândit la “Un idiot la Marsilia” parafrazând “Un american la Paris” dar am rămas cu… ce-am scris am scris.

Dacă nu-l cunoașteți pe Radu Banciu vă spun că este o persoană care seară de seară, după ora 23, ține un monolog pe un post de televiziune. Este un om supărat pe viață. Toată lumea, începând cu primul ministru și până la ultimul om din țara asta este bun de aruncat la gunoi. Când vorbește își mijește ochiul stâng pentru a părea mai inteligent, se scarpină și se ciupește de pielițele unghilor de la mâini pentru a părea mai degajat. Aproape în fiecare seară are o problemă cu Biserica Ortodoxa și cu “pochii” cum îi place să spună (e venetic în București și încă nu a scăpat de regionalisme.)

La două, trei zile după tragedia de la “Colectiv” debita pe postul de televiziune că Patriarhul și “pochimea” se bucura că au murit acei tineri în club (și își freca mâinile pe post imaginându-și cum s-ar bucura – vezi Doamne – “pochimea”)

Mai vorbise urât de Biserică și “pochime” dar atunci mi-am zis: cred că omul ăsta nu e zdravăn… ! Apoi a continuat: “pochii” sunt o șleahtă de șnapani, sunt borfași, hoți, nenorociți, sunt de ev mediu timpuriu, Biserica a tras în jos poporul român, luăm bani de la stat și nu facem nimic, obiceiuri depășite, retrograde, construim o porcărie și o nenorocită de catedrală… Acestea și multe alte jigniri pe care le suportă un preot și „pochimea” din țara asta din partea domnului Radu Banciu.

Salariul pe care un preot îl primește de la stat nu este pomană ci îl primește pentru că Biserica a fost jefuită începând de la Cuza și până la Gheorghiu Dej de toate terenurile agricole și alte bunuri primind după 1989 numai “fărâmituri.”

Într-o seară ne-a făcut idioți. Ne-a promis că în fiecare seară “uite așa o să vă toc…” și toca pe masă cu dosul mâinii: “Luați bani la botezuri, la cununii, la înmormântări… o să vă desființez…” ne-a promis. Dar dumneavoastră câți bani luați, domnule Radu Banciu, și de la cine, pentru cuvintele urâte la adresa preoților și a Bisericii Ortodoxe ? Spuneți că de la noi nimeni nu învață nimic… dar de la dumneavoastră ce putem învăța ?

Acest discurs îl are domnul Radu Banciu nu numai la adresa Bisericii și a reprezentanților ei, ci și la adresa altor personalități și categorii profesionale.

Reproșa preoților că nu au fost să aprindă o lumânare la “Colectiv”… reproșa tocmai Radu Banciu care este un anticlerical.

Domnule Radu Banciu, vreau să vă spun deschis că nu le știți chiar pe toate și că limbajul dumneavoastră este ca la ușa cortului sau ați rămas cu el de pe maidan. Vă scriu sincer că nu vă face cinste.

Cum, domnule, Biserica a tras poporul român în jos ? Poporul român s-a format în jurul Bisericii Ortodoxe. Am fost creștinați de Sf. Andrei un apostol al Mântuitorului Hristos, la sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325 aveam un reprezentant acolo pe episcopul Efrem de Tomis. În sec. IV avem un preot martir pe Montanus și soția sa Maxima care au fost înecați în râul Buzău. În acea perioadă avem martirii de la Niculițel: Atalos, Camasis, Filipos și Zoticos. Ați auzit de “gema de la Potaissa”, de bisericuțele săpate în stâncă în munții Buzăului cu picturi rupestre reprezentând pe Maica Domnului ?

Mântuitorul Hristos a spus: “Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să urmeze Mie…” și Biserica Ortodoxă din țara noastră își duce crucea fiind persecutată din cele mai vechi timpuri până în vremurile noastre, după cum vedeți.

Ați auzit de Mitropolitul Dosoftei, de Petru Movilă – Mitropolit al Kievului dat de Moldova, de Antim Ivireanul ? Ați auzit de Andrei Șaguna al Ardealului, de Popa Șapcă din Islaz, revoluționar pașoptist, de Mitropolitul Nicolae Bălan care a jucat un rol important în al doilea război mondial în salvarea evreilor din Ardeal ?

Sunt zeci de ierarhi și preoți care au fost și sunt membrii ai Academiei Române. Ați vorbit urât de Ion Agârbiceanu. Așa cum Ion Cristoiu spunea că e fan Camil Petrescu, eu sunt fan Ion Agârbiceanu. A fost preot. Știți cât a scris ? Știți că era membru al Academiei Române ? Ați auzit de Gala Galaction, de Dumitru Staniloaie, de părintele Galeriu, de Nicolae Bordașiu, de Ghorghe Calciu Dumitreasa preoți care mi-au fost unii dintre ei și profesori. Vizionați discursurile lui Petre Țuțea despre Biserică. Prin discursul dumneavoastră desconsiderați aceste personalități, desconsiderați credincioșii Bisericii noastre care vin să se închine într-o biserică.

Domnnule Radu Banciu ați auzit de sutele de preoți morți în temnițele comuniste cum spunea Neculai Constantin Munteanu odinioară la Europa Liberă ?

Sunt uluit de fiecare dată cum este posibil un asemenea discurs pe un post de televiziune. Sunt uluit când vă ascult. Sunt uluit de acest limbaj de mahala, retrograd și abject care aruncă numai venin pe ecran (vorba lui Arșinel.)

Domnule Radu Banciu, Biserica Ortodoxă a fost și este alături de poporul român, dar dacă un preot s-ar fi dus la “Colectiv” în noaptea tragediei… s-ar fi găsit destui care să spună cuvinte urâte la adresa lor.

Apropo… nu v-am văzut pe la “Colectiv” în pelerinaj sau dumneavoastră nu aprindeți lumânări ?! Nu cumva “ăia” care au fost pe acolo sunt idioți ? Sau retrograzi ? Sau depășiți ? Hai că v-am prins; v-ați pliat discursul după cum bate vântul, dar cum sunteți anti e clar că în mintea dumneavoastră cei care s-au rugat și au aprins lumânări acolo au un comportament de ev mediu timpuriu. Și repetați tot timpul cuvântul “abject”

Iar eu continui să mă lupt cu somnul pe la orele 23 și să urmăresc din curiozitate discursul dumneavoastră „abject.” Și știți de ce ? Aveți dreptate ! Pentru că sunt un idiot !!!

 

P.S.  Acest articol îl trimit necorectat. Poate îl corectați dumneavoastră.

 

 

 

Preot Nicolae Trușcă

Parohia Negoiești


Nu cred ca este ierarh sau preot în această țară, sau de oriunde, care să nu fi fost mișcat de ceea ce s-a întâmplat la “Pionierul”. Preoții – și eu – avem familii, copii și am privit la televizor cu multă emoție și părere de rău tragedia de la “Colectiv.”

Și totuși Andreea Esca a început știrile cu o mică răutate întrebând reporterul de pe teren; “unde sunt preoții ? … ai văzut vreun preot pe acolo ?” Ca să nu fim ipocriți, dacă doamna Andreea Esca este atât de preocupată de importanța misiunii preoților o întreb și eu respectuos; “când și-a împărtășit copilul ultima data ?”

Poate contrazice cineva din țara asta, chiar necredincios fiind, pe fostul papă Ioan Paul al-II-lea ? A numit România “grădina Maicii Domnului.” Am văzut un film artistic, cu mulți ani în urmă, despre viața fostului papă care și-a desfășurat activitatea ca preot și cardinal în Polonia comunistă și a spus la un moment dat – țin minte aceste cuvinte – autorităților comuniste că; “șase zile sunt ale omului, iar a șaptea zi este a Domnului,” îndemnând tinerii să vină la biserică duminica.

Am văzut la TV în această zi o doamnă care chema Patriarhul “să vină să facă slujbă ! Eu nu merg la biserică – spunea – dar să bată clopotele, de ce nu bat clopotele ?” Aveam impresia că cineva încerca să acuze Biserica de ce se întâmpla acolo.

Îmi amintesc că în anul 1990 la primul “Paște – liber” chiar în noaptea de Înviere “știrile” de seară se întrerupeau din când în când și cânta o interpretă aproape dezbrăcată. A fost un mare scandal de presă – acum 25 de ani – că “așa ceva” s-a dat pe postul TV.

Ce vedem acum ? În noaptea de Înviere, la știri, este un reportaj de două minute într-o biserică unde ne sunt prezentate două, trei femei în vârstă și apoi reportaj de 20 de minute în cluburile din capitală. Dansatoare – iepurași cu codiță și o domnișoară care țipă din toți rărunchii că… “e coool !” Unde să meargă tânărul în urma acestui reportaj, la biserică sau în club ?

În educația tinerilor Biserica e subminată de televiziune.

Ce spune un preot la ora de religie la școală ? Tinerii să nu fure, să nu se drogheze, să aibă o relație sănătoasă și serioasă între ei, să-L respecte pe Dumnezeu – sau tradiția – să-și iubească părinții, prietenii și să fie corecți și demni în viață, respectând cele 10 porunci care dacă ar fi ținute în litera și spiritul lor nu am mai avea nevoie de nici un cod penal. Și ce primește Biserica ? Să scoatem popii din școală cu religia lor cu tot !!!

În școli intrăm “pe gâtul” celor care nu ne înțeleg, popii au mașini de lux, iau zeci de milioane la cununii și înmormântări, au biserici poleite cu aur sau argint (apropo, dacă găsiți o biserică în această țară poleită cu aur eu mă arunc de pe ea) sunt hoți, pungași, primim milioane de la stat și toate nenorocirile din țara asta se întâmplă din cauza Bisericii care e depășită. Construim biserici pe spinarea tuturor. Instituție parazitară… ce mai !!!

Dar și eu plătesc casa de sănătate, impozit, șomaj, curent electric, utilități, reparații curente (nu mai vorbesc de cele capitale) la biserică etc… Și de unde ?

“Cerșim” la cei care ne intră în biserică și pentru a primi bani de la autorități ne “căciulim” de zeci de ori la Primărie sau Consiliul Județean, pentru că în biserica mea nu intră numai credincioșii mei ci și votanții lor. De aia cerem bani la autorități că biserica nu e a preotului ci a comunității. Dar e liber să se “căciulească” la autorități pentru bani și directorul școlii… și doctorul… și cine o mai vrea ! De ce nu o fac ? Nu e treaba Bisericii. Eu nu m-am gândit să plec “dincolo” când a trebuit să repar biserica (veche din 1649).

Tinerilor, căutați binecuvântarea lui Dumnezeu peste voi și gândiți-vă că atunci când vă împărtășiți Îl duceți pe Mântuitorul Hristos musafir la voi acasă. Iar dacă veți veni la Casa lui Dumnezeu care este Biserica strămoșilor noștri și Dumnezeu va avea grijă de casa, viața și familiile voastre. Uitați-vă la cei care vin la biserică și observați binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lor. Nu luați în seamă sărbătorile din import, ci țineți-le pe acelea care le-au cinstit bunicii voștri și voievozii neamului nostru despre care citim în istorie cu admirație și respect.

Vă propun să ne ducem cu gândul la tinerii de la “Colectiv” care au plecat dintre noi citind versurile lui Ducu Bertzi – “Floare de colț”: Vis de-argint și de petale / Cuibul tău e sus pe creste / Raza ta-mi coboară-n cale / Mai presus ca-ntr-o poveste. / Floare ninsă-n vârf de stâncă / Mai presus de nor și stele / Cine oare să te-ajungă ? / Numai dorurile mele.

În încheiere pun și eu o întrebare la care fiecare să-și răspundă în gând; “Dacă – Doamne ferește – s-ar fi întâmplat o tragedie ca la “Colectiv” în pelerinajul de acum câteva zile de la Sfântul Dumitru ? Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi spus de popi și moaște.” Ar mai fi întrebat doamna Andreea Esca “unde sunt preoții ? Ai văzut vreun preot pe acolo ?”  Sau s-ar fi mulțumit cu ceea ce vede ?

Preot Nicolae Trușcă

Parohia Negoiești


Am scris acest articol într-o seară, la supărare. A doua zi l-am pus în sertar. L-am căutat și l-am găsit acum dintr-un motiv pe care îl voi dezvolta într-un subiect viitor.

Când domnul Cristian Tudor Popescu vorbește la TV duc degetul arătător de la mâna dreaptă la gură și “strig” la cei din casă… șiiit… vreau să aud ce spune… liniște !!!

Admirația mea pentru domnul Cristian Tudor Popescu era la superlativ.

Dar, într-o seară… șiiit… liniște ! și am dus degetul la gură. Și începe domnul Cristian Tudor Popescu să comenteze o statistică; redau din memorie: “Cum e posibil să avem 18.300 de biserici, 4.700 de școli și numai 425 de spitale…” Și dă-i, și dă-i cu B.O.R.u`, cu catedrala, cu afacerile, cu patriarhul… M-am întristat, gata-gata să cad în deznădejde. (dar deznădejdea este păcat împotriva Duhului Sfânt.)

Domnule Cristian Tudor Popescu ce ați vrea ? 18.300 de spitale și 425 de biserici ? Dacă ar da „boala lu` Calache” în poporul român nu am avea nevoie de atâtea spitale. Imaginați-vă că ar fi atâta popor în spitale câte persoane merg duminica la biserică. Ar însemna că suntem un popor de bolnavi, lipsiți de Dumnezeu, fără nici o speranță !

Aici o pomenesc pe doamna Monica Pop care s-a arătat indignată că în spitalul de oftalmologie din București, unde este directoare, s-a amenajat o capelă și dumneaei nu știa !!! Treceți doamnă mai des pe la spital că uitați ce “nenorocire” se-ntâmplă dacă stați prea mult prin studiouri TV.

Biserici construim de aproape 1000 de ani pe când școli și spitale de vreo 200. D-aia sunt atâtea biserici ! Primele spitale din țara noastră au fost amenajate pe lângă mânăstiri și se numeau “bolnițe.” Mitropolitul Veniamin Costache a înființat primul spital organizat și prima “spițerie” adică farmacie. În aceste bolnițe erau aduși bolnavii netransportabili sau în fază terminală cum am spune noi azi. Primele spitale au fost pe treptele bisericii și acum ne indignăm că se așează o capelă într-un spital unde un om, poate disperat, vrea să se închine.

          Biserica “trâmbițează” de vreo două generații despre problema natalității și nimeni nu o ia în seama. Biserica îndeamnă; nu faceți avort și ce răspuns primim ? „Ne-am emancipat”… „Biserica e depășită”.

Școlile se desfințează singure că nu mai au elevi.

Când se repară o biserică, încep critici… „cu banii ăia se dădeau atâtea pensii, sau se măreau salariile la medici, sau se utilau atâtea spitale. Uite unde se duc banii noștrii ! trebuia să ne întrebe și pe noi !”

Când se zidește o biserică… „se puteau face atâția kilometri de autostradă sau atâtea școli, sau grădinițe, sau se puteau mări cu 50% salariile profesorilor”. Pentru toate neîmplinirile din țara asta sunt de vină popii… mama lor de popi… cu biserica lor cu tot.

          Eu cred că treaba Bisericii și a preoților este să ridice și să repare biserici, iar un preot e dator să-și îngrijească locașul de cult și să-l transmită generațiilor viitoare.

Ministerul învățământului să facă școli, ministerul sănătății să zidească spitale, ministerul transporturilor să asfalteze și să facă autostrăzi, fiecare să-și facă treaba lui acolo unde e pus. Ce vină am eu că-mi repar biserica, unde slujesc de 34 de ani, iar spitalul din orașul Budești aflat la 3 km. a fost închis ?

Biserica a fost și a rămas mama școlilor și spitalelor din țara asta. Treptele bisericii au fost pe rând bănci de școală și paturi pentru bolnavi. Primele tipărituri în limba română s-au făcut de oamenii Bisericii ca diaconul Coresi, Mitropolitul Antim Ivireanul, Ieromonahul Macarie și alții. Datorită Mitropolitului Andrei Șaguna, în Ardeal, la sfârșitul sec. al-XIX-lea, nu era nici o persoană analfabetă, toți știau să-și scrie numele și să citească seara o rugăciune. Nu degeaba Nicolae Iorga a scris Istoria Bisericii Românești identificând neamul românesc cu Biserica Ortodoxă. Spiru Haret, în reforma învățământului de la începutul secolului XX, a trecut patru materii obligatorii; limba română, matematica, istoria și religia.

Zidirea unei biserici a înflorit arhitectura, meșteșugurile, în interiorul bisericilor și mânăstirilor s-a pictat, s-au făcut broderii, sculpturi s-au dezvoltat meserii.

          Domnule Cristian Tudor Popescu, aprecierile dumneavoastră la adresa preoților mă întristează și mă neliniștește profund ca slujitor onest al Bisericii (chiar dacă nu vă interesează) și nu vă fac cinste ca intelectual. Chiar dacă cineva nu crede în Dumnezeu, trebuie să accepte ideea că poate exista și dacă nu acceptă nici aceasă rațiune ar trebui să aibă decență față de niște oameni care -zic eu- majoritatea sunt de bună credință. Plecați prin parohiile de țară domnule Cristian Tudor Popescu, luați cunoștință cu problemele Bisericii, frământările preoților și apoi emiteți o opinie.

Cu sinceră parere de rău de acum înainte n-am să mai duc degetul la gură să se facă liniște în casă când veți vorbi, prin telefon, la televizor.

Preot Paroh Nicolae Trușcă

Parohia Negoiești


În numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh, Amin!

An de an, la 29 iunie Sfânta Biserică ne amintește de Sfinții Apostoli Petru și Pavel. În icoane sunt reprezentați împreuna și sunt pictați pe peretele de la intrarea în biserică.

Sfântul Petru s-a născut în Galileea într-o familie săracă de pescari. La început s-a numit Simon și a fost ucenicul Sf. Ioan Botezătorul. Era frate cu Sf. Ap. Andrei și amândoi au fost chemați la apostolat de Iisus Hristos într-o împrejurare la Marea Tiberiadei. Pentru că era mai în vârstă primește o întâietate de onoare între cei 12 apostoli, în dese rânduri luând cuvântul în numele lor. Era o fire care mergea de la blândețe până la furie uneori.

Astfel când Mântuitorul întreabă pe apostoli: “cine zic oamenii că sunt Eu ?” Sf. Ap. Petru a răspuns: “Tu ești Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui viu.” Îl întâlnim pe Sf. Ap. Petru martor la Schimbarea la față a Mântuitorului pe Muntele Taborului. În vremea patimilor lui Iisus, când este prins în Gradina Ghetsimani, Sf. Petru a tăiat cu sabia urechea unui soldat în dorința de a-și apăra Învățătorul.

De la acest curaj trece repede la frică pentru că puțin mai târziu se leapădă de Iisus de 3 ori spunând că nici măcar nu-L cunoaște. După ce Iisus a înviat din morți, Sf. Ap. Petru este martor la arătările Mântuitorului de mai multe ori. Duminică dimineața, când Maria Magdalena le spune că Iisus a înviat, el fuge la mormânt să se convingă și găsește giulgiurile singure zăcând, și se întoarce acasă mirandu-se în sine de cele întâmplate – după cum scrie în Sf. Scriptură.

Câteva zile mai târziu Iisus vine la apostoli în timp ce ei pescuiau, se apropie de ei, iar Sf. Ap. Petru își ia haina și se aruncă în mare.

De Rusalii, când Duhul Sfânt se pogoară peste Sf. Apostoli, Sf. Petru este cel care ține o cuvântare atât de înflăcărată și convingătoare încât se botează la Biserica lui Hristos peste 3000 de oameni. Convins că Iisus este Fiul lui Dumnezeu a predicat acest adevăr mergând pe jos la păgânii din Ierusalim, Antiohia, Pont, Bitinia și a ajuns la Roma în vremea împăratului Nero. Printre miile de creștini omorâți de împăratul Nero a căzut victimă și Sf. Petru în anul 67. A murit răstignit pe o cruce cu capul în jos spunând că nu vrea prin moartea sa să egaleze pe Mântuitorul Hristos. A scris și câteva scrisori cuprinse  în Sfânta Scriptură și care se numesc: “Epistolele sobornicești ale Sf. Ap. Petru.”

Tot azi sărbătorim și pe Sfântul Ap. Pavel care s-a născut în orașul Tars. La început s-a numit Saul și a crescut într-o familie cu puternice tradiții iudaice. La 12 ani se mută cu familia la Ierusalim și ajunge elevul rabinului Gamaliel care-l va iniția în studiul Vechiului Testament. Ajunge un iudeu zelos cu o deosebită cultură religioasă și se ridică împotriva creștinilor cu o ambiție oarbă. Mai târziu el însuși scria despre el galatenilor că: “ați auzit de purtarea mea de odinioară când prigoneam cumplit Biserica lui Dumnezeu și o pustiam.” Este complice la uciderea cu pietre a Sf. Ștefan, el fiind acela care păzea hainele celor care aruncau cu pietre.

Ca să demonstreze că Iisus nu este înviat a luat soldați de la Ierusalim și a plecat la Damasc, unde ar fi auzit el că ar găsi într-un loc trupul mort al lui Iisus. Dar pe drumul Damascului are loc minunea convertirii Sf. Ap. Pavel la creștinism. I se arată Iisus Mântuitorul întrebându-l: “Saule, Saule de ce mă prigonești ?” Saul se oprește din drum, cade de pe cal dându-și seama că Iisus este Fiul lui Dumnezeu.

De aici începe viața de apostol a Sf. Pavel care se botează la creștinism primind acest nume. A făcut 3 călătorii misionare străbătând distanțe foarte lungi pe uscat și pe mare trecând prin Macedonia, Atena și Roma. A fost închis de mai multe ori și s-a folosit de faptul că era prin naștere cetățean roman. Când un guvernator care-l judeca îi spune că și-a cumpărat cețățenia romană cu mulți bani, Sf. Pavel îi răspunde: “eu m-am și născut roman.”

Ceea ce a scris Sf. Ap. Pavel acum 2000 de ani dă de gândit teologilor și filozofilor din vremea noastră.

A predicat egalitatea oamenilor prin cuvintele: “nu mai este nici iudeu, nici elin, nu mai este rob, nici liber, parte bărbătească și parte femeiască, ci una sunteți în Iisus Hristos.”

Într-o vreme în care femeia era disprețuită de bărbat pe nedrept, Sf. Ap. Pavel scria: “căci bărbatul nu se poate naște fără femeie” și îndemna pe bărbați: “iubiți-vă femeile și nu fiți aspri cu ele !” … “dar ele să fie cumpătate, curate, bune gospodine, ca să nu defaime cuvântul lui Dumnezeu.”

Într-o vreme în care munca era o obligație de clasă și sclavagismul era în floare, Sf. Pavel scrie: “cine nu vrea să muncească, nici să nu mănânce.”

Scrierile Sf. Ap. Pavel alcătuiesc o operă neegalată până azi, este baza gândirii creștine și sunt cuprinse în Sf. Scriptură și se numesc epistolele pauline.

Sf. Ap. Pavel a murit în aceeași zi cu Sf. Ap. Petru la Roma în ziua de 29 iunie anul 67. Împreună au desfășurat o activitate fără egal în istoria Bisericii în numele lor ridicându-se multe biserici cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel.

Când intrăm într-o biserică sunt pictați în stânga și dreapta ușii de la intrare, aceasta simbolizând că numai prin învățătura lor vom putea fi creștini adevărați ai Bisericii lui Hristos. Sunt considerați „stâlpi ai Bisericii și luminători ai lumii.”

Să ne rugăm Sf. Ap. Petru și Pavel să fie mijlocitori către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, iar celor care le poartă numele le urez multă sănătate și împliniri duhovnicești totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor, Amin !

 

 

Pr. Nicolae Trușcă

Parohia Negoiești


În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, Amin !

Evanghelia care s-a citit azi la biserică se găsește în Sfânta Scriptură la evanghelistul Matei în capitolul 6. Pentru că tot suntem în postul Sf. Apostoli, și pentru că sectanții spun că nu este bine să postim, și că postul este o invenție a Bisericii, vreau să vă spun că în acest capitol 6 Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu ne dă o lecție cum să postim. Spune despre post: „Tu însă când postești unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns și care îți va răsplăti.”

Tot aici Mântuitorul Hristos ne învață despre milostenie, atunci când dăm de pomană „să nu știe stânga ta, ce face dreapta.” Ne spune apoi să iertăm oamenilor greșelile lor și ne învață cum să ne rugăm spunându-ne rugăciunea Tatăl nostru.

Apoi Iisus Hristos Filul lui Dumnezeu ne spune evanghelia de azi care ne dă prilejul să vorbim despre un mare păcat și anume despre lene.

Spune Iisus Hristos: „Nu vă îngrijiți ce veți mânca, sau ce veți bea, căci are grijă Tatăl vostru cel ceresc și vă va da vouă.” Apoi mai departe spune: „Nu vă îngrijiți de îmbrăcăminte, luați seama la crinii câmpului cum cresc, nici nu se ostenesc nici nu torc și vă spun vouă că nici regele Solomon nu era mai îmbrăcat ca unul dintre ei.” Evanghelia de azi se termină cu cuvintele zise tot de Mântuitorul: „Nu vă îngrijiți de ziua de mâine că ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei greutatea ei.” Aceasta este pe scurt evanghelia de azi. De ce ne dă prilejul să vorbim despre lene? Pentru că cineva dintre noi ascultând cuvintele lui Iisus Hristos din evanghelia de azi poate trage concluzia că nu trebuie să muncească, nu trebuie să se gândească la ziua de mâine, că cineva de sus, Dumnezeu poate, îi va da tot ce are nevoie chiar dacă stă toată ziua.

Nu, este un mare păcat să fi puturos. Lenea este unul din cele șapte păcate capitale pe care le poate face omul.

Atunci când Dumnezeu a dat afară pe Adam din rai i-a spus: „În sudoarea feței tale vei mânca pâinea ta.” Sfântul Ap. Pavel spune: „dacă cineva nu vrea să lucreze acela nici să nu mănânce.”

De altfel învățătura creștină ne spune că omul are datorii față de trup și față de suflet. Față de trup avem următoarele datorii: „să-l îmbrăcăm, să-l hrănim, să-l spălăm.” Ce datorii avem față de suflet? Aceleași ca și pentru trup: să-l spălăm de păcate prin Taina spovedaniei, să-l hrănim cu sfânta împărtășanie.

Și atunci nu cumva suntem în încurcătură? Odată citim în Sfânta Scriptură să muncim, să ne facem datoria față de trup și suflet, și altă dată Iisus Hristos parcă ne îndeamnă cumva la lene, să nu facem nimic, că vom primi toate de la Dumnezeu, fără efort. Nu este nici o contradicție.

În această evanghelie Iisus Hristos ne îndeamnă să nu ne atașăm de grijile lumești: Nici nu ne putea spune să nu muncim cât El însuși a muncit. Un tată care nu-și îngrijește copii este un mare păcătos. De aceea Iisus Hristos în Evanghelia de azi nu a zis să nu vă îngrijiți de hrană, de băutură și de îmbrăcăminte, ci a spus să nu vă îngrijiți pentru viața voastră, adică să nu ne lipim cu tot sufletul de grijile vieții.

Este vorba deci de mulțimea hranei și a îmbrăcăminții. Omul cumpătat se mulțumește cu hrana atât cât să poată trăi, dar nu se face rob pântecelui și cu îmbrăcămintea la fel. Omul necumpătat caută hrană multă și haine multe și scumpe. De aceea mintea lui este îndreptată spre acestea. Viața noastră este mai scumpă decât hrana, iar sufletul mai scump decât haina. De fapt dorința lui Dumnezeu este ca omul să pună înainte grija pentru suflet și apoi pentru trup.

Un om care nu vine duminica la biserică ci se duce și muncește greșește față de Dumnezeu pentru că a pus înainte grija pentru trup înaintea grijilor pentru suflet. Un om trebuie să se gândească întâi la suflet și apoi la trup.

Un om sănătos bun de muncă și care cerșește este un păcătos pentru că nu-și face datoria față de familie, față de suflet și față de trup. Nu există încă o doctorie împotriva lenei. Cel care este tentat să nu muncească așteptând de la Dumnezeu sau de la semenii lui mâncare și îmbrăcăminte pentru a-și hrăni familia, “să se uite la păsările cerului care-și fac cuiburi și-și hrănesc puii, să privească osteneala furnicii care se pregătește pentru ziua de mâine și să ia exemplu de la ea.” Bătrânii noștrii aveau o vorbă: „Că Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți bagă.” Un alt proverb spune: „Se cer patru calități unei femei: virtutea să-i îmbrace inima, modestia să-i lumineze fruntea, blândețea stea pe buze și munca să-i ocupe mâinile.” Concluzia evangheliei de azi este cuprinsă într-o singură frază: „căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă.”

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne limpezească mintea și cugetul pentru a ne putea spovedi spălându-ne sufletul de păcate totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor, Amin !

Pr Nicolae Trușcă

Parohia Negoiești


Parinte profesor ma simt coplesit de atentia care mi-ati acordat-o. Va multumesc si va sarut dreapta.

Pr. Nicolae Trusca

 

 

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.