Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2010


In urmă cu vreo câţiva ani, a fost o perioadă în care, aproape în fie­care duminică, după ce terminam Sfânta Liturghie, se găsea cel puţin o persoană care să se plângă „că hoţii i-au spart casa”. într- adevăr, se fura într-o veselie, cu căruţa de la câmp porumb, floarea-soarelui, struguri din vie, din gospodăriile oamenilor se fu­rau noaptea păsările, iar, în preaj­ma sărbătorilor de Paşti şi Cră- ciun, miei şi chiar porci. Satul era in fierbere. Nu aveam cu ce să-i ajut pe cei păgubiţi, decât să-i mângâi cu o vorbă bună. într-o zi m-am întâlnit cu şeful de post şi i-am spus, în treacăt, de nemulţu­mirea oamenilor din sat. Mi-a răspuns că-l preocupă problema. Să nu scriu într-un ceas rău, dar de vreo 2-3 ani aceste furturi au încetat aproape în totalitate.

De câte ori se lasă sec de carne, în duminica respectivă se citeşte la biserică Evanghelia în care scrie că, la sfârşitul veacurilor, când va veni Fiul Omului şi va şedea pe scaunul slavei Sale, se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre, primind fiecare răsplata faptelor sale. Când citesc această Evan­ghelie îmi vine în minte nea Ion Piţigoi. Eram în anul 2003 şi, în duminica aceea, după Sfânta Li­turghie, nea’ Ion, grădinar vestit,

om muncitor, aproape de 80 de ani, dar încă în putere, a rămas în biserică:

–      Taică părinte, anul trecut… grâu nu prea s-a făcut… în schimb, am făcut ceva porumb, că ştii că am un pogon la câmp, şi alaltăieri am umplut câţiva saci de boabe să fac nişte uruială pentru găini. I-am pus seara pe prispă, că plecam a doua zi de noapte şi, dimineaţa, când m-am trezit… ia porumbul de unde nu-i! Şi mi-a furat şi găinile, şi bine au făcut, că oricum nu mai aveam ce le da! Pe hoţii ăştia, unde-i mai împarte Dumnezeu?

Şi nea’ Ion, uitând câteva mo­mente că este în biserică, a început să blesteme. îi tremura bărbia şi mai că-i venea să plângă.

–   Nea Ionică, văd că eşti supărat. Nu te pierde cu firea, dumneata eşti un bărbat tare şi te laşi co­pleşit. ..

–     Ce să fac, părinte, că seara, când mă culc, plâng de necaz că am dat cu sapa un an de zile de­geaba, că femeia mi-a şi spus că o s-o iau razna cu capu’!

–     Tataie, uite ce sfat îţi dau! Când te culci seara, după ce stingi lumina şi pui capul pe pernă, să re­peţi de zece ori cuvintele lui Iisus: „Ce i-ar folosi omului de ar câş­tiga lumea toată, iar sufletul său şi- 1 va pierde?”

Am mai stat de vorbă câteva

minute şi, când a plecat, m-a întrebat:

–   Cum să spun?

–    „Ce i-ar folosi omului de ar câştiga lumea toată, iar sufletul său şi-1 va pierde?”

Duminica următoare nea’ Ion a venit iar la biserică.

–   Părinte, în seara aceea, după ce am venit la dumneata, m-am cul­cat şi am spus de zece ori ce m-ai învăţat. Mi-a trecut prin cap că s- ar putea ca dumneata să fi râs de mine şi, la gândul acesta, am în­ceput să râd în pat, că nevasta-mea mi-a şi spus: „Ce ai, mă? Te-ai prostit de râzi aşa?” I-am povestit ce am discutat noi la biserică şi ce crezi că mi-a spus? „Tot a făcut ceva popa pentru tine, că ieri plângeai… iar acum râzi în ho­hote!”

Când ne-am despărţit şi am dat mâna, nea’ Ion Piţigoi, în loc de salut, a repetat: „Ce i-ar folosi omului de ar câştiga lumea toată, iar sufletul său şi-1 va pierde?”. Mergând spre ieşirea din biserică, l-am mai auzit o dată repetând, ca personajul lui Caragiale, care în­curcase biletele de loterie, mergea pe stradă şi tot repeta: „Viceversa, viceversa… viceversa, viceversa…” .

Anunțuri

Read Full Post »


Predam o lecţie de religie la şcoala. Eram cu elevii clasei a opta şi aveam ca temă cele 10 porunci date de Dumnezeu lui Moise pentru poporul evreu. La porunca a doua care spune: «Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici să te închini lui», am considerat că ar fi nimerit dacă aş vorbi copiilor şi despre icoană. în timp ce le vorbeam, am văzut că o elevă nu este atentă la oră. M-am dus la banca ei şi am observat că ţinea în mână o fotografie.

–    Este mama mea – mi-a spus zâmbind fericită copila.

M-am uitat şi am recunoscut într-adevar în fotografie pe mama elevei.

–   Taică părinte – continuă eleva – mama are o cumnată care a spus că icoana este chip cioplit şi că e păcat să ne închinăm la ea!

Toţi elevii din clasă erau atenţi la discuţia care se înfiripa. Atunci mi-a venit în minte o idee. I-am spus:

–    Ia sărută tu pe mama ta care este în fotografie! Nedumerită, eleva a dus fotografia la buze şi a sărutat-o.

–   La ce te-ai gândit? am întrebat-o.

–  La mama! mi-a răspuns.

–      Aşa este şi cu icoana. Noi nu cinstim icoana – materialul din care e aceasta făcută -, ci sfântul pe care îl reprezintă. Tu când ai sărutat fotografia nu ai cinstit sau venerat fotografia, ci pe mama ta care era în fotografie. Dacă cineva ia o icoană de pe perete şi pune alta în loc, nu face nici un păcat, pentru că icoanele se pot

schimba într-o casă. Dar când dă o icoană jos de pe perete, pentru că o desconsideră, persoana aceea face un mare păcat pentru că se duce cu gândul la sfântul care-1 reprezintă şi îi desconsideră exemplul şi învăţătura pe care ne-a lăsat-o. Că este aşa argumentez şi cu exemplul următor: pot fi persoane care nu cred în icoane dar ţin pe perete, sau în birou o icoană de valoare.

M-am uitat pe feţele elevilor şi am citit satisfacţie şi înţelegere.

— Măi copii, azi icoanele sunt fotografiate, litografiate, tipărite, iar în Biblie nu scrie să nu te în­chini – de exemplu – la o icoană tipărită. Apoi chiar proorocul Moise, care ţinea în mână Tablele Legii cu cele 10 porunci, când a făcut Cortul Mărturiei a pus de s-au cusut îngeri înaintea cărora se tămâia. Să ştiţi că de-a lungul istoriei au mai fost curente împotriva icoanelor, iar ierarhii şi marii învăţaţi ai Bisericii au stabilit, după învăţătura Sfintei Scripturi, că închinarea la o icoa­nă nu e acelaşi lucru cu închi­narea la chip cioplit. In vremea proorocului Moise chipul cioplit (idolul) înlocuia pe Dumnezeu, pe când icoana ne aminteşte şi ne apropie de El.

Fetiţa cu care vorbisem a scos din ghiozdan o mică tipăritură în formă de cărticică. M-am uitat la ea cum a sărutat inocent iconiţa Maicii Domnului şi fotografia cu mama ei, le-a pus una lângă alta şi le-a aşezat cu grija în coperta car­netului de note, unde avea un 10 la Religie.

preot Nicolae TRUŞCĂ Parohia Negoieşti

Read Full Post »